M-am întrebat de unde a plecat această întrebare. E vorba de un facelift la discursul de ură ventilat și până acum, dar care a primit o față mai onorabilă și (și mai) patriotică. Așa cum se întâmplă cu fiecare narațiune propagandistică, faptele concrete sunt ocultate de o dimensiune încărcată de emoții puternice. Căci cine nu și-ar dori să se re-întregească familiile de români, cine nu ar vrea ca mamele și tații să își crească copiii în România și să nu-i lase în grija bunicilor din rațiuni de supraviețuire financiară?
În realitate… viața e complexă și are multe aspecte. Ar mai fi nevoie de import de muncitori, dacă diaspora ar începe să se întoarcă acasă? Răspunsul scurt este da.
Iată de ce.
CONTEXT
În 24 ianuarie 2026, de Ziua unirii principatelor române, AUR a lansat un proiect pilot care se numește „Înapoi Acasă”. 50 de parlamentari AUR (dintre cei care au făcut parte din delegația uriașă care a descins la Washington) au avut întâlniri în 40 de comunități românești din diaspora pentru a le vorbi oamenilor despre proiectul anunțat de George Simion. Acțiunea a fost prezentată ca un „răspuns la eșecul statului român” în a păstra sau a-i aduce înapoi pe românii plecați peste hotare. Programul este mai degrabă o inițiativă politică, o nouă linie de comunicare a celor de la AUR. La fel ca în cazul proiectului „locuințe la 35.000 euro”, AUR adună în prezent o bază de date invitând românii plecați să completeze formulare de adeziune la program. Concret, propunerea lor este de a crea ghișeuri unice pe lângă prefecturi care să asiste procesul de reintegrare.
„În loc să importe masiv mână de lucru necalificată din Asia și Africa, România trebuie să aibă o strategie guvernamentală de aducere acasă a milioanelor de români care trăiesc departe de casă prin Europa, așa cum a făcut spre exemplu Polonia” - Dan Tanasă, deputat AUR, 24 februarie 2026.
Migrapop a cerut unui sociolog, unui specialist în politici publice și reprezentant al industriei și unui recrutor de forță de muncă din țări non-UE să se uite la ce presupune această ecuație împachetată simplist de AUR.
Abandonul
Fundația Konrad Adenauer a publicat în ianuarie 2026 o cercetare calitativă despre Diaspora neascultată, realizată de sociologul Barbu Mateescu. Diaspora care a votat cu George Simion este definită de suferință: dezamăgire față de direcția în care merge țara, o evaluare critică a propriului statut și deseori nefericire față de traiul în străinătate, spune studiul citat.
De aici plecăm: de la sentimentul lor de a fi fost abandonați de autoritățile din România și de la nevoia pe care o simte o mare parte din românii de dincolo de a redeveni relevanți pentru țară.
„Vulnerabilitatea economică a votanților lui George Simion potențează discursul anti-imigranți pe care o bună parte din diaspora muncitorească îi percepe drept competitori pentru locurile de muncă prost plătite din România” - studiul KAS, Diaspora neascultată, ianuarie 2026.
AUR le livrează un discurs anti-imigrație care funcționează ca o alifie pe o rană veche și lărgește baza de susținere a partidului. În plus, discursul „diaspora vs muncitorii străini” reverberează adânc în rândul românilor din țară, rude și prieteni, care înțeleg că Guvernul preferă să ofere condiții de muncă străinilor și nu alor noștri.
Numai că, de fapt, costul ridicat al vieții în România este prohibitiv în special pentru migranții cu venituri mici. Aparent paradoxal, cea mai mică disponibilitate pentru a se întoarce acasă și cei mai vehemenți în a refuza să revină sunt tocmai votanții naționaliști.
Diaspora din Spania și Italia este în general stabilită de mult timp în aceste țări, unde a început să dețină proprietăți și să aibă conexiuni sociale.
„Firmele private cer import de forță de muncă în orașele mari. Nu de acolo a plecat grosul diasporei de azi, ci din județele unde nu era - și nici nu este - activitate economică foarte mare. Până la urmă, oamenii au plecat tocmai pentru că nu existau locuri de muncă deloc sau nu existau destul de multe încât, existând competiție între angajatori, unele oferte salariale să fie mai sus de salariul minim”, spune Barbu Mateescu.
O întrebare adițională ar fi dacă românii care provin din județe cu activitate economică redusă ar fi dispuși să se mute din ruralul acelor zone fără oferte de muncă în orașe mari care sunt poli de dezvoltare.
„Vrea Mihai care provine din Teleormanul rural și care acum e în Spania să se mute la București sau la Cluj? (Posibil). Dacă vrea, permite piața imobiliară din orașele mari unui muncitor să poată plăti chiria? (Nu). Există rețeaua de transport necesară ca astfel de oameni să poată eventual să stea în afara orașului, la distanțe chiar mari și să poată ajunge la lucru într-un timp adecvat? (Deloc)”, mai comentează Mateescu.
„E un vis pe care-l poți avea timp de două secunde și apoi imediat te lovește realitatea în cap”
(votant G.Simion stabilit în Spania, citat în studiul KAS, ianuarie 2026)
„Dacă vrem întoarcerea diasporei e aproape cert nevoie de un program de investiții majore private, dar și publice în rural și în județele fără orașe mari, mărind atractivitatea economică a zonei și calitatea serviciilor publice de acolo, precum și calitatea transportului în respectivele zone. România se “ține” economic, cultural, social și chiar și politic în 6-7 județe. Nu e deloc normal și oamenii simt asta” (Barbu Mateescu pentru Migrapop)
„Oamenii și-au făcut o viață”.
„Ipoteza este cumva una absolut abstractă și teoretică”, e de părere Adelina Dabu, care e specialist în politici publice și coordonator de strategie națională și internațională la Confederația Patronală Concordia.
„Dacă ne-am uita pe numere, am putea să zicem că da, ar fi un număr echivalent de români care lucrează în străinătate, poate chiar și în aceleași sectoare. Oamenii care au plecat în diaspora au plecat pentru mai multe motive. Efectiv existența unui loc de muncă nu este neapărat singurul și principal motiv. De cele mai multe ori decizia de a pleca în străinătate și de a rămâne acolo are în vedere elemente de calitate a vieții, acces la servicii sociale, acces la servicii de sănătate, educație, care sunt net superioare. Oamenii și-au făcut o viață”.
Același lucru este practic reflectat și în decizia celor care vin spre România la rândul lor. Noi oferim o calitate a vieții superioară pe lângă niște salarii atractive pentru lucrători din Asia, cu niște servicii sociale integrate.
Nici în cazul Poloniei - folosită de AUR drept argument - politica de stat de re-aducere acasă a diasporei nu a oprit importul de forță de muncă din alte state, explică Dabu.
„Există un gap între productivitatea muncii și nivelul de salarizare disponibile în România și care sunt sub ceea ce oferă statele din Vest în care s-au stabilit românii plecați. E dificil să-l umplem așa peste noapte doar pentru că ne dorim să aducem diaspora. Economia funcționează un pic diferit.
Noi nu ne opunem acordării unor beneficii celor care se întorc. Dacă ne uităm la Polonia, fotografia e un pic mai complexă. Ei au avut, într-adevăr, o serie de reveniri în țară din diaspora lor. Pe de altă parte ei angajează în continuare un număr substanțial de lucrători străini, care nu vin din Asia, ca la noi, dar au un pool destul de mare din Ucraina, din motive de limbă, de vecinătate. Deci și ei au în continuare o număr mare de lucrători străini”.
Angajatorii români, mai spune Dabu, ar prefera, realist vorbind să angajeze lucrători români, mai ales în sectoarele de servicii, unde comunicarea e un lucru important și unde, din pricina barierei de limbă, trainingurile se desfășoară lent atunci când trebuie integrați lucrători din Asia. E un motiv foarte practic și natural. Dar acești muncitori români nu există.
„Asta e varianta ideală, numai că…”
Muncitorii români care (de fapt) nu există… e tocmai ce spune și Romulus Badea, președintele Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă (PIFM). În ultimii trei ani, deficitul de forță de muncă a fost de 600.000 de posturi neocupate, de care este nevoie astăzi. Ne-europenii care intră anual în țară acoperă circa 10% din necesar.
Ar trebui un program coerent al guvernului gândit pentru momentul în care românii ar putea fi convinși să se întoarcă în masă. La necesitățile actuale reale de pe piață, 5.000-6.000 de re-întoarceri este „nimic” spune Badea.
„Omul, ca să vină înapoi, trebuie să nu mai găsească motivele pentru care a plecat. Trebuie să-i dea cu plus, ca să se întoarcă. Cât putem să mizăm pe dorul de țară? Dorul de țară nu te hrănește. Oamenii trebuie să plătească facturi. Au standarde de viață, se așteaptă la o anumită calitate a serviciilor publice, fiecare are așteptările lui. Să încurajăm românii să revină în țară. Sigur, se întorc românii și se întorc semnificativ. Doamne-ajută! Asta e varianta ideală, numai că, vedeți, necesitățile există. Gunoiul trebuie strâns pe străzile din România. Cine îl strânge? Vasele trebuie spălate în restaurante. Cine le spală? Între timp forța de muncă trebuie asigurată. Trebuie să existe un echilibru între cele două” - Romulus Badea, PIFM.
Pick&Choose
Mesajul Președinției României, la 4 ani de la invazia neprovocată a Rusie în Ucraina, în 24 februarie 2022: „De atunci, Ucraina luptă pentru noi toți și menține securitatea întregului nostru continent, cu un curaj și o rezistență admirabile. Familii destrămate, drame inimaginabile, vieți pierdute, toate acestea reprezintă sacrificii și eforturi uriașe, pentru care suntem recunoscători poporului ucrainean”.
Hai să… rămânem deschiși la minte. Să ascultăm înainte de a judeca. Hear first. Hate never. Pe curând,
B